02.07.2011

Astazi a fost una din acele zile in care rasul aproape ca m-a doborat . Atat pe mine cat si pe unul dintre colegii mei de camera . Sa incepem cu inceputul . Avand privilegiul de a sta in minunatul oras numit Bucuresti , avem deosbita placere de a fi inabusiti de caldura orasului, si deci, ca aproape in fiecare zi suntem nevoiti sa mergem pana la magazinul "de la colt" sau in cazul nostru pana la Piata Presei Libere pentru a obtine racoritoare . Nimic deosebit nu ? Astazi a fost ziua in care Omul de sus s-a gandit sa ne amuze . Iesind din camin si mergand spre non-stop , am trecut pe langa o cutie descoperita plina cu ciocolati, lasata in mijlocul strazii, parca pusa acolo intentionat pentru a atrage priviri . Ma uit la ea, mai fac inca doi pasi, dupa care Ionut (colegul de camera) se uita mirat la mine si zice "bai esti nebun ? Ciocolati !" . Va cer sa-i scuzati entuziasmul dar in ultima vreme a devenit un mare pofticios. Sa revenim la poveste . Trecand noi mai departe ne tot statea gandul la acea cutie cu ciocolati . De ce este acolo ? A uitat cineva de ea ? Ce persoane intreaga la mine ar uita ciocolati ?!?!?! La intoarcere eram la aproximativ 200 de metrii de cutie cand ne-a bubuit prin cap o idee geniala (cel putin asa ni se parea pe moment). Haide sa luam cutia, sa mergem inapoi in camera din camin unde ne asteapt cel de-al treilea coleg si sa-i oferim o ciocolata ! Stam ne gandim mai bine ... si ne umfla rasu instant pe amandoi . In acest timp ne tot apropriam de ciocolata . Nu puteam sa ratam asemenea ocazie ! Ii zic lui Ionut sa ia cutia si a si facut-o ! Mergand incet dar sigur spre camin ma opreste la un moment dat si se uita la mine foarte serios . Auzi omule ... dar daca colegu chiar mananca ciocolata ? Sta el si se mai gandeste un pic . N-are cum ! Se prinde el ! Doar nu e atat de senil ! Buuuuunnnnn . Ajungem noi in camera ... si eu intru direct in baie deoarece nu ma puteam abtine . Aud cum colegul il intreaba pe Ionut "ce-i cu ciocolata asta?" . "Pai mi-am luat niste Novatini - de pofta evident- si am zis sa nu fiu rautacios si sa-ti ofer si tie. Vrei?" . Fara strop de ezitare se uita colegul la Ionut si zice " As fi nebun sa refuz asa ceva !" Imaginati-va in slow motion cum a infipt o scobitoare intr-o bomboana de ciocolata (evident era toata topita deoarece statuse in soare de dracu stie cand) si a inceput sa o molfaie cu zambetul de la o ureche pana la cealalta . Mi-au tasnit lacrimile iar stomacul imi era cuprins ferm de maini . A urmat un ahahahahahahh de vreo 15 minute iar fata colegului : PRICELESS ! Nu suntem oameni rai nu ? Doar asta-i viata de camin ! I-am oferit inca o poveste pentru nepoti .